Imaginaţi-vă un loc unde, sub troienii de zăpadă, cresc bananieri şi lămâi, ananaşi şi mangotieri, iar în apele calde înoată peşti exotici (şi sturioni... ca să facem niţel rabat de la restul poveştii noastre). Un loc unde trebuie să-ţi laşi cojoacele şi schiurile la intrare, pentru că e cald şi umed ca-ntr-o insulă din Oceanul Indian.
Imaginaţi-vă că, preţ de-un kilometru, doi, cocoţat pe stâncile Alpilor, trece... tropicele! La Frutigen, în cantonul elveţian Berna...
Veţi spune, poate, că ar trebui să mă întorc la şcoală, să mai învăţ ceva geografie. Că oricât de complicate sunt schimbările climatice din ultimii ani, chiar până acolo n-am ajuns, să se strecoare tropicele printre culmile înzăpezite ale Alpilor.
Ei, bine, ar fi trebuit să ştiţi până acum că atunci când îşi pune un elveţian ceva în cap, până la urmă se întâmplă. Cam aşa a fost şi cu Tropenhaus – casa tropicelui. În 2002, cineva a avut ideea de a folosi energia regenerabilă pentru a crea un colţ de rai... tropical în mijlocul celor mai înalţi munţi ai Europei.
Acum doi ani, Tropenhaus s-a deschis. Şi e, înainte de toate, un proiect energetic. În al doilea rând, e o grădină botanică neobişnuită, un parc şi-o provocare turistică. În al treilea rând – cel care ne interesează în pagina de faţă – este un spectacol gastronomic cum numai o minte clară şi zglobie îl putea imagina. Gastronomia specifică spaţiului asiatic şi african a invadat (sublimă invazie!) Alpii, iar ca să pregăteşti vreunul dintre felurile de mâncare ale Malaysiei, Indiei ori Somaliei – de exemplu – nu trebuie să imporţi nici un ingredient, pentru că totul îţi este la îndemână. Totul creşte sub acoperişul Tropenhaus. Chiar şi peştii, păsările, animalele tropicale.
Cea mai interesantă asociere culinară a bucătarilor de aici este aceea dintre carnea de sturion (nisetru, păstrugă, cegă) şi fructele exotice. Ori
