Pe domnul Crin Antonescu nu te poți supăra nici măcar când te critică. E atât de superficial, de vizibil refulat încât practic ar trebui să întorci pagina și să îți vezi de treabă. Pentru că unii dintre noi mai avem și altceva de făcut decât să ne dedulcim la pamflețelele d-sale.

Mi-am propus încă de vineri seara să ignor colecția de inexactități din discursul domnului Antonescu. Dar presa te întreabă, vrea reacție. Așa că a trebuit să citesc pe îndelete discursul domnului Antonescu în fața primarilor liberali. În potopul de invective, câteva principii zgribulite. Mi-am amintit o discuție cu domnul Antonescu, din primăvara lui 2010, după o Delegație Permanentă a organizației Prahova, când s-a pus în discuție votul pentru Congresul din 2010, în care conducerea partidului urma să fie aleasă pe ”liste”. Spuneam atunci, în plenul DP Prahova, că voi fi împotriva ideii de listă. Că, în baza acestui sistem, oricând ne putem afla în situații impuse, cum ar fi o alianță cu PSD. Informat asupra intervenției mele, pe căi neaoșe, la câteva zile, dl Antonescu mă întreabă, pe holurile Parlamentului, dacă am putut face o asemenea afirmație. Am răspuns ”da”. După câteva luni, dl Antonescu propunea alianța cu PSD, anulând șansa liberalilor de a se coagula puternic pe dreapta. De atunci, clivajul doar s-a accentuat.

Discursul domnului Antonescu la întâlnirea cu liberalii prezenți la Liga Aleșilor Locali n-a fost decât o răfuială cu toți cei care au altă opinie și altă atitudine decât domnia sa. Însă răfuiala aceasta nu e în numele vreunor principii liberale, nici pentru binele țării. Dl Antonescu nu face altceva – de la o vreme încoace – decât să-și panseze public propriile frustrări.

Discursul de la Brașov îl poziționează în portretistul de serviciu al opoziției. E mai bine decât nimic, deși n-are nici o legătură cu ceea ce ar trebui să aștepte liberalii din parte