Delegaţia României a revenit fără nicio medalie de la Campionatele Mondiale de gimnastică disputate la Tokyo, ceea ce nu s-a mai întâmplat din 1981, de la Moscova.
Delegaţia României se întoarce cu coada între picioare de la Campionatele Mondiale de la Tokyo. Acolo unde podiumul a rămas un vis pentru componenţii delegaţiei noastre, consemnându-se o nedorită repetare a situaţiei din urmă cu 30 de ani, de la Mondialele din Moscova unde, la fel ca şi acum, cea mai bună clasare a fost cea a fetelor, clasate pe locul 4 în ierarhia echipelor.
Singura consolare a oficialilor români este calificarea ambelor echipe la Jocurile Olimpice de anul viitor, de la Londra, care reprezenta obiectivul principal. Cel secundar, obţinerea a una-două medalii, a rămas însă neatins. Ziua de ieri a fost la fel de tristă pentru noi ca şi precedentele. Exerciţiile prezentate în finalele pe aparate au reprezentat zbateri în van pentru că, la bârnă, Amelia Racea a ocupat locul 5, iar Cătălina Ponor - campioană olimpică în 2004 la acest aparat - a terminat doar pe 7.
Marius Berbecar nu a reuşit mai mult decât locul 6 la paralele, iar Diana Chelaru a terminat ultima la sol, la un aparat care, odinioară, era considerat aur sigur de români. După cum se vede, nici măcar revenirea la conducerea lotului a legendarilor Octavian Bellu şi Mariana Bitang nu a putut redresa o situaţie ce tinde să devină dramatică pentru unul din sporturile de referinţă ale României.
Cauzele eşecului
1. Lipsa sportivilor de valoare. Pe vremuri, gimnastica era un sport cu priză la copii. Toate fetele voiau să devină Nadia Comăneci, iar băieţii Dan Grecu. Acum, baza de selecţie e din ce în ce mai mică, foarte puţini părinţi fiind dispuşi să-şi sacrifice copiii pentru un vis.
2. Accidentările. Cu câteva ore înaintea plecării la Tokyo, Sandra Izbaşa a aflat că nu poate part
