Deşi a fost conducător al ţării timp de un deceniu, Ion Iliescu n-a avut niciun proiect.

Dezbatere organizată de revista „Historia" la Adevărul TV despre Regele Mihai. Cum îi stă bine unui talk deloc dispus să devină show, pentru că-i lipsesc animatoarele, vorba zboară de la o un subiect la altul. Profesorul Dan Falcan lansează o idee incitantă: istoria ţării cunoaşte trei personaje - Al. I. Cuza, Carol al II-lea, Traian Băsescu - dominate de ambiţia unui Proiect pe care vor să- l impună ţării de la un moment dat. Esenţa fiecăruia dintre proiectele asumate de respectivii - zice tovarăşul meu de taifas - constă într-o sumă de reforme ale statului. Proiectele n-au fost duse la capăt sau chiar au eşuat. Intervenind în replică, după ce remarc originalitatea ideii, îmi permit să-l scot de pe listă pe Traian Băsescu. Nu de alta, dar Domnia sa mai are trei ani de mandat. Un bilanţ al preşedinţiei sale e prea devreme să fie făcut fără riscul de a greşi. Adaug însă pe lista propusă de interlocutor pe Ion Antonescu, pe Nicolae Ceauşescu şi pe Emil Constantinescu. Pe Ion Iliescu îl exclud din start. Deşi a fost conducător al ţării timp de un deceniu, Ion Iliescu n-a avut niciun proiect. Excepţie făcând, desigur, cel de a supravieţui la putere cu orice preţ. O idee interesantă e pentru inteligenţa celor din jur asemenea unei gămălii de băţ de chibrit frecată de o suprafaţă de fosfor. Scapără alte idei. Întors acasă, mă aşez la birou şi-mi notez câteva consideraţii despre relaţia dintre Omul Proiectului şi realitatea românească de la vremea respectivă:

1) Toate Proiectele au fost aplicate de sus în jos. Nu neapărat, pentru că ele n-ar fi răspuns unor cerinţe de esenţă ale realităţii, ci pentru că autorii lor n-au beneficiat de o forţă politică autentică, la rându-i convinsă că sunt necesare reforme radicale. Cu excepţia Mişcării Legionare şi a Mişcării Comuniste l