În imediata apropiere a Cetăţii de Scaun a Sucevei se află un mic sătuc răzăşesc, cu uliţe pietruite şi căsuţe frumoase, înconjurate de grădiniţe cu flori şi straturi de legume. Totul este orânduit întocmai ca în vatra localităţilor din care au fost aduse. Este vorba despre Muzeul Satului Bucovinean, un loc cochet, de o frumuseţe fără seamăn.
În fiecare muzeu al satului românesc pe care l-am vizitat am găsit ceva deosebit, un element care-l identifică, făcându-l special. Mai mari ori mai mici, muzeele acestea poartă spiritul satului românesc de odinioară, strămutat odată cu căsuţele care şi-au găsit locul aici.
Am pornit la plimbare prin muzeul în aer liber din Suceava într-o zi frumoasă, însorită. Nu departe de căsuţa în care se vând biletele de acces, care nu este una oarecare, ci o colibă din Câmpulung Moldovenesc, se află Crâşma lui Moş Iordache, din Şaru Dornei, restaurată excepţional, fiind puse în evidenţă particularităţile arhitecturale. Cuptoarele, mobilierul tradiţional, textilele de interior recompun atmosfera de odinioară, pe când Moş Iordache îşi întâmpina, bucuros, oaspeţii care-i călcau pragul.
Uliţa te conduce spre casa olarului aflată în apropierea morii de la Mănăstirea Humorului, lângă care susură un pârâu.
Ce găseşti aparte în acest sătuc din Ţara de Sus? În afara monumentelor excepţionale, în câteva case au fost reconstituite riturile de trecere care sunt descrise ca la carte, impresionant, cu bandă audio care susţine datina, aşa cum era ea practicată în vechime. "Veacul de om", de la botez la înmormântare, de la obiceiurile şi practicile magice cu care se întâmpină naşterea copilului, la nuntă – ritual prin care tinerii devin gospodari ai satului –, până la cel din urmă rit, al înmormântării.
În căsuţa din Straja, împrejmuită cu gard din bârne, acoperit cu dranţă, a fost reconstituit
