Incredibila perseverenţă întru eroare a celor ce conduc pare să fi atins un punct critic. Pe măsură ce criza se adânceşte, iar situaţia economică şi socială se degradează, indignarea publică creşte. Faţă de incapacitatea cronică a politicienilor de a reacţiona la o criză pe care nu o pot descifra, s-a conturat o reacţie încă nestructurată ideologic, dar din ce în ce mai vizibilă. Indignarea cuprinde întreaga planetă, iar sâmbătă 15 octombrie "indignaţii" au organizat manifestaţii în peste 900 de oraşe. Acest fenomen inedit deosebeşte radical dinamica socială produsă de criza actuală în raport cu deriva totalitară care a acompaniat Marea depresiunea din deceniul al patrulea al secolului trecut. Căci "indignaţii" nu sunt nici extremişti, nici antidemocraţi (chiar dacă de multe ori în presa românească, ca un fel de reluare a stereotipurilor privind manifestaţiile din Piaţa Universităţii din 1990, sunt mai degrabă prezentaţi astfel), ci susţinători ai unei democraţii economice şi sociale.
Cartea lui Stéphane Hessel, "Indignaţi-vă" - apărută în urmă cu un an, în octombrie 2010 şi tradusă şi în limba română câteva luni mai târziu - a avut mai mult decât un succes de librărie: a reuşit să mobilizeze indignarea a milioane de oameni la nivel global. Este mai mult decât venerabilul antifascist, rezistent împotriva ocupaţiei hitleriste în Franţa şi participant la redactarea "Cartei Universale a Drepturilor Omului" în 1948 (Hessel s-a născut în 1917!) a sperat. Iar mişcarea "idignados"-ilor inspirată de îndemnul lui Hessel, începută în "Puerta del Sol" din Madrid pe 15 mai s-a extins apoi în întreaga Spanie, în Portugalia, în Grecia, în Israel, pentru a deveni, la începutul lunii octombrie, în New York, "Occupy Wall Street". Pentru ca acum, cinci luni mai târziu, mişcarea indignaţilor să cunoască consacrarea sa mondială.
Cam în acelaşi timp în care apărea cartea
