Criza economică produsă de utopismul nesăbuit al bancherilor de pe Wall Street, care a înfundat populaţiile emisferei vestice a pământului în sărăcie şi a apropiat destule state din Uniunea Europeană de faliment, a cunoscut totuşi nişte beneficiari.
Nu este greu să ghiceşti care sunt aceştia dacă ai în vedere că banii din prima tranşă a împrumutului de la Fondul Monetar Internaţional au înfundat buzunarele bancherilor, cel puţin în România, şi dacă observi ceea ce vede şi... orbul: că plata crizei se face din buzunarele săracilor, nu ale baronilor. După cum spunea, la vremea respectivă, Traian Băsescu, nu îi poţi impozita pe aceştia din urmă fiindcă atunci afectezi capacitatea de producţie a ţării! (Lasă că o afectezi şi mai rău tăind din salarii şi pensii şi fragilizând, ca o consecinţă, circuitul vânzare-cumpărare...)
Anesteziat şi năucit de inaniţie, tot mai dezorientat de dezarticularea discursurilor politice reduse la simpla invectivă sau la recriminări clişeizate, cetăţeanul român a recăzut în abrutizarea lui de „om de porumb" (expresia, deşi împrumutată de la un scriitor latino-american, se referă la capacitatea mămăligii explozive de a reintra în amorf, de a se fleşcăi).
Alţii, în schimb, beneficiind de tradiţii mai serioase de împotrivire la represaliile injuste ale istoriei recente, poate şi mai... bine hrăniţi şi mai lucizi că destinul ţi-l mai şi faci, nu vine doar de sus, s-au răzvrătit, iar procesul pare abia la început. După degringolada din Marea Britanie, pornind din altă parte şi concentrându-se mai ţintit asupra factorului socotit ca producător al răului social actual, o serie de militanţi americani s-au concentrat asupra protestelor pe Wall Street, fie şi intrând în coliziune cu poliţia. Ei cer, de fapt, desemnarea neechivocă a vinovaţilor şi asumarea onestă de către aceştia (şi de către stat) a vinei. Prin acţiunea lor ei au
