Ce au în comun cazurile „Şo­ric”, “asaltul la Vămi”, „Chauncey Hardy” şi, mai nou, percheziţiile imo­bi­liare la palatele unor clanuri ţigăneşti? În aparenţă, nimic. Şi, totuşi, au un punct comun : dovada faptului că se poate lupta împotriva încrengături­lor mafiote în care sunt impli­caţi reprezentanţi ai unor instituţii ale statului român. Totul este să existe un factor care să de­clan­şeze voinţa autorităţilor de a apli­ca legea, care factor poate fi acci­dental, se poate declanşa la solicitarea expresă a unor autori­tăţi străine sau poate fi declanşat printr-un sim­plu gest de încuviinţare…

Cazul “Şoric”– Încrengăturile dintre fostul şef al Poliţiei judeţene Neamţ, comisarul-şef Aurelian Şoric, şi interlopul lo­cal Gheorghe Măraru intraseră în aten­ţia an­chetatorilor doar după ce Măraru fusese asasinat în stil mafiot. Până atunci afacerile acestuia nu atrăseseră atenţia nimănui, nici măcar a Poliţiei Neamţ, al cărei şef era în re­laţii apropiate cu Măraru. Ce a făcut M.A.I.-ul după acest asasinat, urmat de un spectacol jenant oferit de acelaşi pur­tător de uniformă – asta ca să ne raportăm doar la rela­ţia nesănătoasă dintre un şef de Poliţie şi un interlop şi să nu ridicăm întrebări în pri­vinţa vreunei anchete pe­nale ce a început, dar nu s-a mai finalizat, ori care nici nu a început împotriva lui Mă­raru sau a oamenilor săi? Mimând perplexitate şi into­leranţă, staff-ul Internelor l-a destituit pe Şoric, dar şi pe secre­tarul de stat pe pro­bleme de ordine publică, Dan Fă­tuloiu, şi pe şeful Poli­ţiei Române, Petre Tobă. Ulte­rior, în urma unui control dis­pus în zonă, ajunsese la con­cluzia că, în afara asa­si­na­tului, la Neamţ nu este vorba despre nicio faptă pe­nală, ci doar despre “33 de fapte dis­ciplinare”, fără a se pierde, apoi, în detalii explicative pentru uzul opiniei publice. După care s-a aşternut liniştea…

Cazul “asaltul la vă