În mod normal, România şi Polonia ar trebui să fie ţări cît se poate de asemănătoare. Şi nu numai pentru că le leagă o prietenie întreţinută prin gesturi frumoase, mai vechi sau mai noi. România şi Polonia sunt cele mai mari ţări din flancul estic al NATO şi al Uniunii Europene.

Interesul lor comun este legat de o Uniune Europeană puternică, în care instituţiile comunitare să predomine în faţa interguvernamentalului şi a deciziilor unilaterale ale statelor „mari". Împreună, România şi Polonia pot juca un rol important în cadrul mecanismului de decizie european. În acelaşi timp, un eventual eşec al proiectului Europei integrate va face ca şi pentru România, şi pentru Polonia terenul să se încline ameninţător spre Răsărit.

Ceea ce Polonia este în Nord, România este în Sud - o mare ţară de graniţă a NATO şi a Uniunii Europene, practic ultima frontieră a „Occidentului", în faţa unui spaţiu „rus" încă enigmatic şi vag ameninţător. România este la Marea Neagră ceea ce Polonia este la Marea Baltică.

Dar între România şi Polonia există un munte de deosebiri.

Citi AICI întregul articol din "Dilema veche"