Diferite organizaţii din Bucureşti, inclusiv Academia Română, s-au întrecut în găzduirea unor dezbateri despre soarta Uniunii Europene. Au reuşit doar să constate criza şi să se lamenteze.

Puseul colocvial european de pe malurile Dâmboviţei ar fi avut sens dacă venea cu idei, propuneri, proiecte despre direcţia şi amploarea transformărilor pe care le necesita revizuirea Tratatului de le Lisabona şi căutarea soluţiilor postcriză pentru Uniunea Europeană. Tonul general al discuţiilor, la care am reuşit să asist, a fost constatativ ("Uniunea Europeană şi întreaga lume sunt în criză") şi lamentativ ("ce se va întâmpla cu Uniunea Europeană? Dar cu România?"). În rest, măiestrii stilistice şi efuziuni intelectualist-culturale cu iz autohton şi tentaţii sincronice, în funcţie de simpatii artistice şi interese de tot felul.

Îngrijorare de criză

Un "Club", constituit din oameni de afaceri, bancheri, jurnalişti etc., a dovedit inspiraţie când a decis să discute despre viitorul Uniunii Europene. Un grup academic, încurajat chiar de implementarea unui proiect cu finanţare europeană (POSDRU), a propus introducerea aspectelor culturale în dezbaterea căilor de evoluţie ale Europei, cu convingerea că actuala criză europeană se datorează şi accentelor predominante asupra pieţei şi economiei, care au şi configurat funcţionalitatea instituţiilor comunitare.

Ambele exprimări - business şi academică - au subliniat îngrijorarea faţă de starea prezentă a Uniunii Europene, au dovedit apetit pentru informarea şi comunicarea europeană, au manifestat interes pentru opinii şi soluţii pragmatice, de cele mai multe ori orientate doar spre ziua de mâine şi mai puţin pentru durată medie şi lungă, mai mult spre opţiuni individualizate şi doar modest către cele comunitare.

Academia Română şi Fundaţia Română pentru Ştiinţă şi Artă au organizat a zecea ediţie a colocviului