Una dintre cele mai importante modificari aduse de Noul Cod Civil regimului juridic al viciilor de consimtamant este cea legata de domeniul de aplicare a leziunii.
Conform art. 1221 din Noul Cod Civil, exista leziune atunci cand una dintre parti, profitand fie de (a) starea de nevoie, (b) lipsa de cunostinte sau (c) lipsa de experienta a celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii. Existenta leziunii se apreciaza si in functie de natura si scopul contractului.
Spre deosebire de vechea reglementare, care se referea numai la minori, leziunea a devenit viciu de consimtamant cu vocatie de aplicare generala, fiind susceptibila de a se aplica de fiecare data cand intre prestatiile partilor exista disproportii importante.
In cazul minorilor, leziunea se poate retine in conditii mai favorabile, respectiv daca ei isi asuma o obligatie excesiva prin raportare la starea patrimoniala, la avantajele pe care le obtin din contract ori la ansamblul circumstantelor.
Victima leziunii are doua posibilitati. Aceasta poate cere, in primul rand, anularea contractului, daca leziunea depaseste jumatate din valoarea pe care o avea, la momentul incheierii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata si daca disproportia persista pana la data cererii de anulare. In al doilea rand, aceasta poate cere reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelor interese la care ar fi indreptatita.
In toate cazurile, instanta poate sa mentina contractul daca cealalta parte ofera, in mod echitabil, o reducere a propriei creante sau, dupa caz, a majorare a propriei obligatii, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor legate de adaptarea contractului in caz de eroare.
Termenul de prescriptie pentru exercitarea a
