Chestiunea adoptarii rapide a unui nou tratat ambitios pare sa divizeze numeroase coalitii de guvernare si partide si nu intruneste inca nici sprijinul institutiilor-pilon de la Bruxelles, Comisia si Parlamentul. Pe fondul evidentelor dificultati ale Uniunii Europene de a calma spiritele in privinta stabilitatii financiare a zonei euro, se inmultesc luarile de pozitie favorabile unei noi amendari a tratatelor fondatoare. Doi dintre cei mai importanti sustinatori ai acestei idei sint presedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso, si cancelarul german, Angela Merkel, iar alaturi de ei se grupeaza o serie intreaga de lideri politici si institutionali. Exista insa si numeroase voci care apreciaza ca nu exista un moment mai nepotrivit pentru asa ceva. In rindul statelor membre - si in special in interiorul zonei euro - s-au facut simtite divergente serioase inca de la inceputul anului trecut, pe fondul primelor incercari de a impune o mai mare rigoare fiscala si bugetara pe plan national. Repetatele conclavuri franco-germane din ultima parte a lui 2010 si apoi din acest an erau urmate de summit-uri (ale zonei euro sau ale Uniunii intregi) in care se ajungea la adoptarea unor documente bine intentionate, competent redactate, dar prea putin angajante si mereu depasite de ritmul crizei. Foarte repede, s-a ajuns la concluzia ca e nevoie de sanctiuni mai dure pentru derapaje, idee pe care „elevii buni" din UE o sustin, iar cei mai nedisciplinati sint prea slabi pentru a o combate deschis. Anul trecut - si poate chiar in primavara acestui an - principalii lideri europeni sperau inca in materializarea unui scenariu pozitiv, in sensul ca s-ar realiza stabilizarea Greciei si a celorlalte state amenintate, contagiunea ar fi evitata, iar economia zonei euro ar demara convingator. In aceste conditii, propunerile grupului de lucru condus de presedintele Consiliului European, Herman van R