La New York a început. Demonstranţii au blocat Wall Street, într-un vehement protest contra lumii financiare, a băncilor care au generat acum trei ani criza mondială, a Administraţiei, neînstare să găsească soluţii solide, viabile pe termen lung, pentru prăbuşirea economică şi socială. La New York a început. Demonstranţii au blocat Wall Street, într-un vehement protest contra lumii financiare, a băncilor care au generat acum trei ani criza mondială, a Administraţiei, neînstare să găsească soluţii solide, viabile pe termen lung, pentru prăbuşirea economică şi socială.

Ca un tsunami, manifestaţiile se extind. Nemţii au ieşit şi ei în stradă, furioşi că trebuie să suporte pagubele produse de lăcomia băncilor şi de căderea unor state. Italienii se bat cu forţele de ordine, nevrând să accepte alunecarea pe toboganul crizei a economiei lor şi să reia, ca în vremurile de după război, ca şi spaniolii, exodul spre ţări mai stabile. Până şi Polonia, încă nelovită dur, îşi strigă nemulţumirea faţă de consecinţele unei globalizări necontrolate şi a lipsei certitudinilor. Sindromul "Ocupaţi Wall Street!" a ajuns până în Asia şi e greu de prevăzut ce consecinţe politice şi mai ales sociale va avea.

În acest climat de convulsii, România pare a se afla pe altă planetă. Guvernanţii nu contenesc să bălmăjească despre stabilitate economică, dar puţină lume mai crede în distorsionatele date furnizate de ei, privind inflaţia reală, aceea resimţită în coşul zilnic, nu cosmetizată la Statistică. Asigurări după asigurări, date în 2009 şi mai ales în 2010, că măsurile de austeritate sălbatică vor dura până la 1 ianuarie 2011 s-au dovedit a fi o minciună ordinară. Dimpotrivă, s-auagravat şi nimic bun nu e de aşteptat nici în 2012. Boc şi ai lui o ţin langa că salariile şi pensiile vor fi cel mult doar îngheţate, nu vor fi reduse.

O diversiune neruşinată: va scădea brutal putere