În episodul de astăzi al serialului „Urmaşii lui Ion Creangă, pe coasta Oceanului Pacific”, aflaţi cum arată viaţa ultimului descendent al povestitorului care mai trăieşte în ţară. După eliberarea din închisoarea politică, în 1964, lui Constantin Mihăescu – soţul Mihaelei Creangă, strănepoata povestitorului - i s-a permis să se angajeze doar la serviciul de vidanjă al Întreprinderii de Apă şi Canal Bucureşti (ICAB). Doi ani mai târziu, s-a putut transfera la biroul de investiţii al aceleiaşi întreprinderi. Familia, răspândită la Târgu Jiu şi Craiova în timpul arestării bărbatului, s-a reunit cu greu sub acelaşi acoperiş şi a trăit, pentru multă vreme, într-o singură cameră, în apartamentul unei rude din sectorul şase al Capitalei.

Odată ce a câştigat primele salarii, Mihăescu n-a mai lăsat pe nimeni din casă să muncească. Pe băieţi i-a obligat să se ocupe strict de învăţătură, iar pe soţie - să vadă de viaţa familiei. Ca să îi întreţină pe toţi, lucra opt ore la ICAB şi, la încheierea programului, oferea meditaţii, la diverse materii, elevilor din ciclu primar pe care profesorii de meserie nu aveau timp să-i pregătească. A reuşit să se reîncadreze în Armată într-un moment de relaxare ideologică, în 1969, după ce Tribunalul Militar din Bucureşti a decis că, zece ani mai devreme, fusese condamnat pentru o faptă care nu existase. L-au rechemat la infanterie şi tancuri, deşi, anterior arestării, făcuse carieră la artileria antiaeriană. S-a retras în 1977, cu gradul de colonel, şi s-a mai întors în rândurile Armatei 13 ani mai târziu, la Revoluţie, la Comandamentul Apărării Civile a Capitalei. A fost avansat la gradul de general cu o stea în 1994 şi a primit încă o stea în 2006. Singurătate Astăzi, Constantin Mihăescu şi Mihaela Creangă-Mihăescu trăiesc singuri. El are 90 de ani. Ea, 88. Toate rudele din România le-au murit, iar nepoţii şi strănepoţii îşi duc v