Asistam la o recrudescenta a actelor de agresiune in Romania greu comparabila cu vreun corespondent in ultimele zeci de ani. Desigur, ma refer la ostilitatea civila in acuta ei forma, intrucat atrocitatile comuniste aveau girul politic al unui sistem, el insusi consacrat printr-o duritate fara precedent.
Romanul a devenit conflictual, instant iritabil, pregatit oricand de galceava. Ingaduinta, dispunerea la intelegere si timpul alocat ascultarii au devenit notiuni din ce in ce mai rare, ramanand apanajul codului genetic preluat si, oarecum, al unei educatii de la nivel mediu in sus.
Ponderea in scurtatura, fara cale de conciliere, este detinuta de catre indivizi abrutizati, parti componente ale cirezii bipede care migreaza spre sursele de adapare cu sange. Spiritul gregar este, din nefericire, mai inchegat si mai eficient decat orice firava tendinta de terapie de grup, acolo unde oamenii ar fi dispusi sa cumpaneasca suplimentar in detrimentul apucaturilor primitive.
Cauzele fenomenului bruscarii semenilor sunt multiple si constituie tot atatea subiecte pentru sociologi, psihologi, psihiatri chiar. Dupa o jumatate de secol in care discipolii uniformizarii stupide emise de creierele barboase ale lui Marx, Engels si Lenin au facut legea in Romania, plus mai bine de 20 de ani de neocomunism altoit, romanii au iesit infirmi.
Multi dintre ei contraindicati la gandire, dar cu trasaturi morale de hominizi intextilati. Democratia romaneasca actuala este mai incarcata cu contradictii decat zorile ei ivite pe taramuri indepartate, insa net superioare calitativ. Daca puterea poporului are nevoie de paza, cum e cazul astazi, nu mai reprezinta mare lucru.
Nivelarea valorilor de jos in sus a inceput in urma cu vreo 70 de ani, cand asasinii spiritului nostru loveau in liderii veritabili cu ciocanul proletar si secera colect
