În acest meci în campionatul alergării după bani, care se poartă pe ecranele computerelor, publicul nu ţine cu niciun competitor.

Wall Street, adică strada zidului, acest simbol al lumii financiare, a intrat sub ocupaţia new-yorkezilor dezamăgiţi de sistem. „Noi suntem cei 99%“, pare să fie sloganul ameninţător al sutelor de mii de protestatari, evident nemulţumiţi. Niciun program şi nicio cerinţă nu-i animă pe cei care, de o lună încoace, ocupă Manhattanul. Nemulţumirile difuze sunt concentrate asupra lumii financiare, despre care oamenii cred că, în lăcomia sa, a depăşit, de mult, pragul decenţei. Primarul citadelei financiare, Michael Bloomberg, un partizan al libertăţii de expresie, este dispus să lase oamenii să protesteze, cât timp vor dori să facă asta, atâta vreme cât respectă legea, însă speră ca frigul să-i disperseze. Mişcarea, care are destule asemănări cu aceea a „Indignaţilor“ spanioli, a atras ca un magnet celebrităţi, actori, muzicieni şi politicieni. Prin contaminare, mişcarea s-a multiplicat în sute de metropole pe întreg globul. Ea pune o presiune directă asupra politicienilor, care, nu-i aşa?, înţeleg mesajul sloganului, acela cu procentele, dar ameninţă să tulbure şi tabieturile pieţei financiare. Mişcarea aliniază în faţa citadelelor financiare nemulţumirile mulţimii, ale unei mulţimi educate, care speră să trăiască mai bine, dar care este datoare vândută la bănci. Protestul new-yorkezilor este însă un avertisment dat lumii financiare; el nu are şi nu-şi doreşte să dea soluţii.

Soluţia europeană

Soluţiile pentru rezolvarea crizei sunt aşteptate de la europeni, a căror dramă a datoriilor suverane se consumă de mai bine de un an, sincopat, dezarticulat şi cu decizii luate în ultimul moment. După ce statele risipitoare au tot primit bani de la FMI & Co. şi au evitat contactul direct cu pieţele financiare, cum a fost ca