Fostul premier ucrainean Iulia Timoşenko a fost condamnată pe 11 octombrie la 7 ani de închisoare pentru abuz în serviciu.
Procurorii au susţinut că Iulia Timoşenko nu avea autoritatea să negocieze un contract de livrare a gazelor naturale cu Rusia, semnat în 2009, acord considerat păgubos. Procesul a fost caracterizat de majoritatea observatorilor internaţionali ca fiind unul politic, dreptul la un proces corect nefiind respectat. Iulia Timoşenko nu a fost judecată în libertate, judecătorul ordonând încarcerarea sa pe 5 august, pentru sfidarea curţii.
Verdictul dat de tribunalul ucrainean pe 11 octombrie a fost şocant atât prin natura sa, cât şi prin lungimea sentinţei. Este greu de crezut că Iulia Timoşenko a negociat cu Federaţia Rusă fără mandat din partea propriului Cabinet şi, de asemenea, este greu de crezut că procesul nu a fost unul politic. Chiar dacă Iulia Timoşenko nu este o personalitatate politică imaculată, procesul în care a fost implicată poartă amprenta unei „justiţii selective“, al cărei ultim scop este consolidarea regimului actualului preşedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici.
Ipoteza unui proces politic nu poate fi trecută uşor cu vederea. Iulia Timoşenko este liderul principalei formaţiuni politice de opoziţie din Rada ucraineană, Blocul Iulia Timoşenko. Actualul preşedinte de la Kiev, Viktor Ianukovici, cunoaşte capacităţile organizatorice şi puterea de convingere ale fostului premier ucrainean, aceasta fiind imaginea Revoluţiei Portocalii, care l-a adus la putere pe Viktor Iuşcenko în 2004.
Viktor Ianukovici a fost acuzat de la preluarea mandatului de rivalii săi politici şi de societatea civilă de tendinţe autoritare. Sub conducerea lui Viktor Ianukovici, mai mulţi lideri politici, în afară de Iulia Timoşenko, au fost aduşi în faţa justiţiei – fostul preşedinte Leonid Kucima, fostul ministru al Economiei, Bogdan
