Nu injura birjeste si nici nu tine bata de baseball in portbagaj. Inainte sa porneasca, te intreaba ce post de radio vrei sa asculti ori daca te supara geamul deschis. Marturiseste si ca barbatii sunt sceptici cand se urca la ea in masina.
Elena insa e veche in breasla, de mai bine de zece ani e taximetrista si nu se simte deloc complexata de indivizii care, cuprinsi de un val de misoginism vecin cu marlania, sunt convinsi ca o femeie nu poate manui bine o masina.
Are o pozitie cat se poate de ferma in ceea ce priveste ideile preconcepute. "Barbatii nu sunt soferi mai buni, insa sunt mai multi. Atunci cand gresesc, femeile sar in ochi, asta se intampla", explica taximetrista de 40 de ani.
Nu face nazuri si nici nu se fereste sa ia pe cineva in masina. Rare au fost cazurile in care a refuzat vreun client cu mutra mai dubioasa. "De meseria asta sa-mi fie frica? Mi-e frica de banci, mi-e frica de datorii, nu de clienti", spune Elena. Conduce sportiv, cu o mana pe volan, cu o alta pe schimbator.
Din cand in cand, isi pune palma batucita de la volan peste burtica. In cateva saptamani, urmeaza sa nasca al treilea copil. Se fereste sa taca, sa nu-si atrofieze mintea, spune femeia. In cazul in care clientul are chef de conversatie, raspunde. Daca nu, ea-si da seama imediat si-l lasa in plata lui.
"Ia uite-l pe asta cum se baga!". Soferita incetineste, deschide geamul. Ar spune ceva mai mult, dar se rezuma la un "nesimtitule". Se aprinde mai rau cand un alt sofer arunca un ambalaj pe strada. "Putreziciuni la nivel de atitudini", eticheteaza Elena gestul.
Drama femeii taximetrist
Cuvinte pentru a califica astfel de incidente, spune banateanca, sunt, slava Domnului, destule. Alta e dilema ei. Cand o femeie isi pierde sotul, se numeste vaduva. Copilul fara parinti ramane orfan. "Dar o
