La 19 ani, pe 6 septembrie 1940, Mihai I a fost instalat pe tron de către Ion Antonescu, conducătorul real al României. Un „copil speriat de evenimente“ – l-a caracterizat Horia Sima, şeful Mişcării legionare, după prima întrevedere, în luna noiembrie 1940. În septembrie 1940, România se afla în pragul colapsului. Basarabia şi Bucovina de Nord fuseseră cedate în iunie Uniunii Sovietice, partea de nord-vest a Transilvaniei ajunsese la Ungaria şi se duceau tratative pentru trecerea Cadrilaterului la Bulgaria.

Toate acestea fără să se tragă niciun foc de armă! Vinovatul arătat de toată lumea cu degetul a fost Regele Carol al II-lea. Acesta se înconjurase de o adevărată mafie, cu ajutorul căreia controla economia şi politica ţării. Mai mult, în februarie 1938 a instaurat un regim autoritar. A suspendat unele drepturi democratice şi a desfiinţat toate partidele politice.

În acele momente tulburi, politicienii au decis că doar o alianţă cu Germania nazistă putea salva existenţa României. Nimeni însă nu avea curajul să-şi asume această soluţie. Astfel că la putere a ajuns militarul Ion Antonescu. Generalul l-a obligat pe Carol al II-lea să părăsească ţara şi a devenit „Conducătorul" (versiunea românească a „führer"-ului) României.

Mihai I, umilit de Antonescu

Antonescu nu a dorit să schimbe forma de guvernare a ţării. Monarhia a fost păstrată, însă pe tron a fost instalat Mihai, fiul legitim al lui Carol al ­II-lea. Ceremonia a avut loc pe 6 septembrie 1940, la Palatul Regal. Vizita Regelui Mihai I (stânga) pe Frontul de Est, alături de Ion Antonescu (centru) Foto: Muzeul Militar Naţional

Într-un volum de interviuri cu Mircea Ciobanu („Convorbiri cu Regele Mihai I al României", Humanitas, 1992), fostul monarh îşi rememorează dezorientarea. Cu o zi înainte, tatăl său fusese forţat să renunţe la domnie. Tot Palatul trăise clipe de foc ş