Intr-o lume frivola, care respira scandal si molfaie dinamita, un eveniment de saptamana trecuta care poate indica o intarire a preocuparilor serioase ale lui Traian Basescu a trecut aproape neobservat: numirea lui Iulian Chifu, cadru asociat la SNSPA si sef al Centrului pentru Analiza Conflictelor, in functia de consilier prezidential.

Unora li s-ar putea parea inedit faptul ca omul a fost sfetnicul lui Crin Antonescu pe probleme de politica externa, altii poate ar fi tentati sa-si aminteasca de o suspiciune asupra cheltuirii unor fonduri sau ar sublinia o declaratie malitioasa a lui Ioan Mircea Pascu - "un bun specialist, dar fara greutatea izvorata din realizari certe" (cine vorbeste!) -, dar nu intentionez sa ma lansez in speculatii, ci sa vad partea plina a paharului.

Privind de ceva vreme in jur, obligat sa plaseze Romania intr-un context geopolitic construit si cu forte proprii, in interes national, nu doar mostenit si impus de imperii, Traian Basescu are ceva de gand.

De ce n-ar avea? Este evident ca aranjamentele economice globale, care au dus la inventarea unei crize teribile, dar necesare pentru reasezarea capitalurilor si a pietelor, nu au Romania printre obiective decat sub forma de poligon de incercare si desfacere. Un stat slabit de incompetenta guvernantilor de a creiona un rol consolidat in zona, cu toate tentativele de-a inventa lideri regionali, are nevoie, mai mult decat oricand, de o politica externa in stare de viziune.

Si cam ce ar insemna asta? Sa profitam de pozitionarea noastra, de vecinatatea asigurata de granita pe care o reprezentam - un simplu artificiu birocratic daca ne gandim la inteligenta ungurilor de a juca in anumite combinatii cu Rusia, invatand de la nemti. De ce n-am fi in stare, beneficiind de avantajul existentei, in trecut, de relatii capabile sa asigure Romaniei o oarecare viz