Discuţiile aprinse dintre adepţii republicii şi cei ai monarhiei continuă. E un bun prilej, zic eu, de a mai lămuri o problemă de istorie. România nu a avut nici 3 mareşali, nici 4! Ci şase! E drept, istoriografia comunistă i-a eludat pe unii dintre ei, aşa că renumiţi sunt militarii: Averescu, Prezan şi Antonescu. De unde şi legenda urbană că n-am avut decât trei mareşali!
Dar să-i luăm în ordine cronologică. Alexandru Averescu a fost înaintat la gradul de mareşal pe 14 iunie 1930, Constantin Prezan, pe 25 octombrie 1930, iar generalul Ion Antonescu, pe 21 august 1941, ca simbol al recunoştinţei pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei. În afară de aceştia trei, pe 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Regele Ferdinand, zis cel Loial sau Întregitorul, primea bastonul de mareşal. Aceştia ar fi, din umilul meu punct de vedere, cei meritorii. Asta pentru că pe 14 iunie 1938, Regele Carol al II-lea şi-a decernat titlul de mareşal, iar pe 10 mai 1941, şi Regele Mihai I primea aceeaşi distincţie. Deci România a avut oficial 6 mareşali. Nu punem la socoteală cele două titluri onorifice de feldmareşal german şi mareşal al armatei ruse primite de Regele Carol I.
Ca o pată de culoare, trebuie spus că doamna Cornelia König, de la Muzeul Militar Naţional “Ferdinand I”, Bucureşti, susţine că bastonul de mareşal al lui Averescu a intrat în colecţia Muzeului Militar Naţional în anul 1960, fiind confiscat de Ministerul Afacerilor Interne, care comunica instituţiei că trimite “un baston de metal galben, îmbrăcat în pluş roşu şi o cutie de carton roşie ce au aparţinut fostului mareşal Averescu, acesta fiind confiscat de la numitul Ion Iliescu”.
