La sfârşitul unui un mandat politic ce şi-a propus lupta dârză împotriva corupţiei, se constată că singurul circuit sănătos al banului în România e circuitul banului scos din hoţie, mită, comisioane. Acum trei ani, Silviu Bian, şpăgarul şef al ANOFM extras recent de DNA, i-a făcut cadou lui fi-su, de majorat, un BMW seria 5. Beizadeaua a făcut un accident pe trecerea de pietoni, iar ta-su s-a dus la spital cu şpagă, să-l convingă pe amărât să-şi retragă plângerea.
În condiţii stresante, ca accidentul loazei, e imperios necesar să furi pentru acoperirea pagubelor şi daunelor neprevăzute. DNA-ul mărturisea pe surse că mita pe care Bian o lua de la subalterni îi parvenea civilizat, în pungă.
Într-o lume abjectă în care e bine să te fereşti şi de umbra ta, instrumentul financiar de bază e punga. Pungă ordinară, fără dichisul comercial al pungilor cu pui electorali.
Hoţia e ca etnobotanicele, n-are dezvăţ pe cale firească. Te ia un abur de fericire şi-ţi vine sminteala să şpăguieşti totul inclusiv văzduhul, iar pentru deziderat ai nevoie de şpăgi fără număr, fără număr. La inşii leşinaţi patologic după agoniseală, greu e cu primele pungi, cu primele case, cu primele hectare. Când ajung la jeep-uri, BMW-uri şi Audi pentru neamuri, sunt rumeniţi, copţi de-o funcţie înaltă sau de un scaun parlamentar.
Despre pungi. Punga de şpagă e din hârtie biodegradabilă. Cum ar fi pungile ce mişună în zona tribunalelor, poliţiilor, pe cărările fotbalului, în judeţe, între birourile aleşilor şi clanuri.
Sunt şi pungi locale, ca de la Butoane la parlamentari cu vile şi BMW-uri pentru copii şi amante.
Punga şpăgarilor are vitalitatea chiupului fermecat din basmul cu pricina, nu se goleşte niciodată. Conturile sunt controlabile, pungile nu.
Secretarul de stat săltat de DNA a fost şi lacom, şi prost.
