Regizorul primului lungmetraj românesc de animaţie din ultimii 20 de ani, \"Crulic - drumul spre dincolo\", a explicat pentru EVZ de ce a fost anevoioasă \"gestaţia\" proiectului.

După o premieră în deschiderea Anim’Est, "Crulic - drumul spre dincolo" ajunge în cinematografele din România începând de vineri.

Povestea animată a românului care a murit după luni de greva foamei într- o închisoare din Polonia, dramă care a dus la demisia lui Adrian Cioroianu din funcţia de ministru de Externe, este spusă cu umor şi cu tandreţe, dar şi cu un concept vizual original şi plin de culoare.

Anca Damian vorbeşte pentru EVZ despre drumul de la idee la ce vom vedea la cinema.

EVZ: Este filmul o experienţă emoţională sau cerebrală?

Anca Damian: Cu siguranţă va fi o experienţă mai mult emoţională decât cerebrală pentru public, dar asta ne-am propus de la început. Eu cred că un film care vorbeşte intelectului nu are aceeaşi putere ca un film care se adresează emoţiei. O emoţie o poţi înmagazina în baza de date, mult mai uşor decât o idee. O idee rămâne la nivelul superficial.

Râsu-plânsu e unul dintre cuvintele- cheie pentru film...

Eu cred în complexitate şi cred că nimic nu este bine sau rău, totul este şi bine, şi rău. Tratând un subiect de asemenea gravitate, nu puteam decât să merg decât în extrema cealaltă, adică înspre râs, ironie. Ca să poţi să încasezi o lovitură în plex, trebuie să fii relaxat. Râzând, eşti relaxat emoţional. Apoi îţi stă râsul în gât.

Credeţi că filmul poate fi o lecţie despre prejudecăţi?

Cu siguranţă. Eram întrebată la Namur dacă eu cred că este universal valabilă problema şi bineînţeles că este – problema imigrantului, cea de a-l judeca pe celălalt, de a-l cataloga foarte uşor, a-i aplica o ştampilă şi a te limita la a spune că el e vinovat, un hoţ. De altfel, şi noi