Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţele luptei politice: cel mai mare partid din legislativul României nu este nici PDL, nici PSD, nici vreo altă alianţă înscrisă la tribunal. Sursa: EVZ
Nu, cel mai mare partid este unul care îşi leagă membrii între ei prin firele nevăzute ale spaimei de justiţie şi transparenţă, adunând pe puţin 80% din actualii deputaţi şi senatori, indiferent de culoare, sex şi etnie.
E partidul anti-anti-corupţie, care ar face orice ca să saboteze ANI, DNA şi în general orice recomandare a UE privind întărirea statului de drept. E partidul celor Şapte Pitici, mai puţin vizibil, dar mai influent în decizia publică decât iluzoria Albă ca Zăpada. Larga majoritate transpartinică de care vorbim s-ar bucura enorm ca ANI şi DNA să dispară, iar blânda pace consensuală de dinainte de 2005, de când a început agitarea apelor justiţiei române de către odioasa Monica Macovei, să se reinstaureze.
Însă mulţi dintre membrii săi cu carnet preferă să lupte clandestin, fiindcă nu devii tocmai popular în rândul electoratului dacă repeţi mereu că orice anchetă contra unui parlamentar sau judecător de la Înalta Curte e motivată politic sau orice corupt prins cu raţa în gură e victima lui Băsescu. Asta e misiunea lui Mircea Badea şi a blogerilor de partid, să învenineze atmosfera şi să pretindă că toţi cetăţenii sunt la fel (anume, ca ei), iar ţara toată e o mare mahala împărţită în două tabere. Pentru atare retorică sunt plătiţi şi nu riscă nimic practicând-o. Dar când vrei să te aleagă lumea, e un pic mai complicat.
Ca atare, cum nu se mai putea baza pe Vadim şi caraghioşii lui, supermajoritatea crease la un moment dat în interiorul Parlamentului o mică brigadă de sacrificiu, compusă din kamikaze gen Nicolicea & Iordache, cu misiunea de a fi iniţiatori de legislaţie- ciomag anti-anti-corupţie. Însă chiar şi aşa efectul de im
