Cele ce se intampla in contextul miscarii populare intitulata sugestiv "Occupy Wall Street!" ar trebui sa ii nelinisteasca pe cei care au trait consecintele instaurarii unui sistem politic si economic de trista amintire care nici pana astazi nu si-a dat obstescul sfarsit.
Este vorba de ceea ce a fost numit de unii comunism, de altii socialism real si ireal, democratie populara si alte dulci si suave sintagme. Orice s-ar spune, numele si obiectivele seducatoare pe care protagonistii lor le-au lansat pe piata n-au dus lipsa de adepti.
Nu intotdeauna asemenea regimuri au fost instaurate prin forta. Nici macar bolsevismul nu a fost, pur si simplu, o sforarie a lui Ilici si compania. El a avut si entuziastii sai. Ce sa mai vorbim de popularitatea unui Fidel sau a confratelui si apoi rivalului sau Che, devenit mai tarziu, dupa asasinarea sa un model al revolutionarului romantic care a inaripat imaginatia adolescentilor din toata lumea.
Chiar in statele "civilizate" ale Europei, precum Italia, Franta au existat pana la un punct partide comuniste cu o putere semnificativa, in general bine receptate de partea mai nemultumita a populatiei din respectivele tari.
Miscarea de contestare a sistemului care s-a vrut si in general a reusit sa fie "cel mai putin rau din istorie", capitalismul, nu a incetat practic niciodata. Sa ne gandim doar la miscarea "hippy" sau la miscarile de tip "anti-globalizare" etc.
Contestarea doar a devenit mai surda sau s-a estompat, s-a restrans ca arie de circulatie in perioadele de prosperitate generalizata si odata cu falimentul generalizat al socialismului real in perioada anilor '90.
Astazi, insa, cum ar spune clasicii marxismului, situatia devine coapta din nou pentru contestari mai mult sau mai putin violente ale unui sistem ce da din ce in ce mai putina satisfactie maselor. C
