Foto: Thinkstock Fulgii de cocos au devenit ceva firesc alături de alte importuri exotice. Dar pe cât de normal ni se pare să folosim aceşti fulgi în reţetele noastre obişnuite de dulciuri (fursecurile cu cocos sunt, într-un top al gospodinelor grăbite), pe atât de tare ocolim laptele de cocos. Şi asta, cu siguranţă, şi pentru că nu-i cunoaştem virtuţile.

Mulţi îşi imaginează că laptele de cocos este acel lichid pe care îl găseşti în interiorul nucii, după ce reuşeşti să o despici, printr-un procedeu destul de complicat, dar folosindu-te de resursele pe care chiar natura ţi le pune la îndemână, cum ar fi cele trei puncte moi (plasate aproximativ ca la bila de bowling), în care poţi înfige un obiect ascuţit. Lichidul albicios, gustos, dar subţire ca o porţie de zer, nu este decât apă (sau suc) de cocos.

Laptele se obţine prin procesarea, cu apă caldă, a miezului de cocos fin mărunţit. Adică exact a acelor fulgi pe care îi folosiţi, doamnelor, la prăjituri. Ca şi în cazul laptelui de soia (spre exemplu), este suficient să lăsaţi la macerat fulgii de cocos (pe care v-aş sfătui să-i mărunţiţi chiar mai mult decât sunt atunci când îi cumpăraţi), timp de câteva ore sau chiar o zi întreagă (punând la un moment dat vasul cu lichid la rece). Veţi obţine atunci un lapte foarte gras, care are tendinţa să emulsioneze, căpătând o consistenţă care se apropie de cea a smântânii. Dacă vi se pare prea complicat acest procedeu şi vreţi totuşi să folosiţi laptele de cocos în bucătărie, atunci vă sfătuiesc să-l cumpăraţi, gata făcut, din magazin.

Virtuţile laptelui de cocos

În bucătăria tradiţională a populaţiilor din arealul Oceanului Indian, laptele de cocos este un ingredient obişnuit în alimentaţie. El poate fi folosit chiar pentru sugari, deoarece conţine o serie de elemente nutritive care îl apropie de calitatea laptelui matern şi întăreşte imunitatea bebe