În mai multe capitale occidentale, printre care Paris, este salutată eliberarea soldatului franco-israelian Gilad Shalit, în shimbul a 1027 de prizonieri palestinieni. Niciodată Israelul nu a plătit un preţ atât de scump pentru eliberarea unuia dintre soldaţii săi. Poate cea mai interesantă reacţie legată de acest schimb "unul contra 1027" a avut-o, în Franţa, filozoful Bernard Henry Lévi: „Libertatea unui om nu are preţ, iar între un individ şi un stat trebuie ales întotdeauna individul”. Cuvinte care merită puţină atenţie: filozoful francez vrea să spună că, înainte de suferinţa „abstractă” a statului trebuie uşurata suferinţa „concretă” a omului.

Matei Vişniec, despre semnificaţia acestui eveniment într-o regiune în plină transformare şi remodelare la nivelul alianţelor şi influenţelor:

Sigur că în acest moment statul Israel „suferă”, întrucât a eliberat sute de palestinieni vinovaţi de terorism, care au sânge pe mâini. În acelaşi timp, recuperarea „fiului” său Gilad Shalit capătă o semnificaţie atât de înaltă, atât de umană, încât este de natură să atenueze preţul plătit. Mai rămâne durerea, concretă, a acelor familii israeliene îndoliate de actele palestinienilor radicali, familii care i-au văzut pe unii dintre aceştia părăsind închisorile israeliene fără să-şi fi ispăşit pedeapsa. Sărbătoarea revenirii în ţară a lui Gilad Shalit este însă de natură să atenueze şi acest sentiment de frustrare, întrucât statul israelian transmite un mesaj cu totul tulburător, şi anume că niciodată nu va abandona pe vreunul dintre fiii săi.

Nu putem însă analiza în mod obiectiv acest eveniment ieşit din comun dacă nu mergem şi în cealaltă tabără, în Gaza, unde 200.000 de palestinieni i-au primit cu o emoţie de nedescris pe cei aproximativ 300 de deţinuţi din primul eşalon de prizonieri eliberaţi de Israel. Şi aceştia au fost sărbătoriţi ca nişte eroi, ca ni