Firește, ne mîndrim cu noile stadioane apărute recent la București, la Cluj și la Ploiești. Deși cu întîrziere, intrăm și noi în rîndul lumii civilizate. Mai departe însă, comparația dintre primele două, date în folosință cam în același timp, provoacă destule semne de întrebare. Dispunînd de 55.000 de locuri față de numai 30.300, sigur că Național Arena trebuia să coste mai mult. Atît că ea a costat 243 de milioane de euro, nici dublu, nici triplu, ci chiar de 7 ori mai mult decît Cluj Arena! Altfel zis, pentru un loc în stadionul de pe Someș s-au cheltuit 1.150 de euro, iar pentru unul în cel de pe Dîmbovița 4.400!
Repet, era normal ca Național Arena să implice costuri mai mari. Măcar pentru că, pe lîngă amploarea construcției, e prevăzută cu sistem de acoperire completă, menit să protejeze iarba de intemperii. Pe de altă parte, spre deosebire de surata din Capitală, Cluj Arena are și pistă de atletism, adică un avantaj demn de luat în seamă.
Din păcate, pe Național Arena se poate juca doar fotbal. Nici măcar rugby deoarece nu există spații destinate terenului de țintă. În paralel cu concursurile atletice și cu meciurile de rugby, Clujul permite și organizarea unor concerte de anvergură, dovadă că inaugurarea edificiului a fost onorată de celebra trupă germană Scorpions. Nu afirmă nimeni că nu se pot ține concerte și pe Național Arena, atît că într-o asemenea eventualitate scena, ce cîntărește de regulă sute și sute de tone, trebuie instalată direct pe gazon, iar de aici riscul deteriorării acestuia. Scena pe care au cîntat Scorpions s-a montat pe turnanta pistei și, ca atare, n-a pus în pericol suprafața de joc.
În ambele cazuri nu s-au respectat termenele de execuție promise, după cum, în stil tipic românesc, s-au tot modificat pe parcurs prețurile solicitate de constructori. S-au umflat. Dacă la Cluj, unde au lucrat numai societăți autohtone,
