Preşedintele SUA trebuie să înfrunte agresivitatea Iranului şi disperarea cetăţenilor americani, ambele îndreptate împotriva viciilor capitalismului. Sursa: REUTERS
După ororile Primului Război Mondial, lumea le-a cunoscut pe cele - cu un impact mult mai mare - ale fascismului şi comunismului. Vestului, măcinat de o criză financiară fără precedent, i-a luat ceva vreme pentru a realiza pericolul ideologic care ameninţa să acapareze masele disperate de oameni. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, democraţia occidentală a ales să "îngrădească" iluzia socialismului extrem, asumându-şi riscul unei confruntări care avea să mai dureze încă jumătate de veac.
Astăzi, după douăzeci de ani de la căderea "cortinei", ideologia devine, din nou, un element central al cotidianului politic. De această dată, însă, "capitalismul" nu are un adversar conceptual - lui nu i se mai opune economia planificată, ci o masă de oameni sărăciţi de propriul "vis" al bunăstării.
Cu toate acestea, mişcările de protest desfăşurate sub egida "Ocupaţi Wall Street!" nu sunt dovada eşecului capitalismului şi, cu atât mai puţin, a democraţiei. Deşi, la o primă vedere, am putea fi tentaţi să credem - asemenea multor voci care s-au făcut auzite în aceste zile tensionate - că "visul" american (caracterizat tocmai prin cei doi poli, democraţie şi capitalism) se stinge, strigătele din marile pieţe din New York, Roma sau Berlin demonstrează că sistemul câştigător la sfârşitul Războiului Rece îşi păstrează viabilitatea. Prin cererile liber exprimate ale demonstranţilor din Piaţa Zuccotti (New York), democraţia americană rămâne vie şi este, încă, un model pentru restul lumii.
Nu eşecul democraţiei sperie, astăzi, administraţia de la Washington, ci provocarea ideologică pe care trebuie să o combată cu argumente convingătoare.
Teheranul este prin
