Ministerul Finanţelor a scos la începutul acestei luni la vânzare, pentru a zecea oară, cea de-a doua termocentrală din Oradea, construită cu trei decenii în urmă pe marginea actualei şosele de centură.
Anunţul de licitaţie a fost făcut atât de discret încât edilii au aflat despre intenţia Guvernului de la BIHOREANUL. Asta deşi în ultimii trei ani au cerut repetat şi insistent ca fosta CET II să fie transferată în proprietatea municipiului, la fel cum a fost şi CET I, pentru a folosi cele 144 de hectare pentru dezvoltarea economiei locale, după ecologizarea terenurilor cu fonduri europene nerambursabile.
În spatele noii licitaţii stau fie interesele "băieţilor deştepţi" din domeniul imobiliar, singurii potenţiali clienţi, fie prostia în starea cea mai pură. Motivul? Nu e sigur că cineva va avea de câştigat, în schimb e cert că oraşul pierde...
Inutil din start
CET II a fost "în plus" încă de la darea în folosinţă, în 1987. "Decizia construirii celei de-a doua termocentrale e şi acum greu de justificat, pentru că CET I producea destulă energie pentru consumatorii industriali şi casnici, la fel cum în toată ţara se producea mai mult decât era nevoie", spunea un fost director al unităţii, Traian Marnea (foto), scos din funcţie anul trecut, după ce, de la absolvirea facultăţii, a lucrat numai la CET II.
Decizia închiderii definitive a fost luată în 2002, când Guvernul, împovărat de cheltuielile pentru întreţinerea termocentralelor, a transferat 24 asemenea unităţi consiliilor locale. În Oradea a fost de ales: ori se închidea CET I, ori CET II. Balanţa a înclinat în favoarea CET I, chiar dacă acesta era mai vechi, din 1964. Avantajul a fost că producea cu 75 de MW/oră mai mult decât CET II (dotat cu trei grupuri a câte 150 de MW), dar mai ales amplasamentul: se afla pe platforma industrială a oraşului, în timp ce în jurul CET II nu răsăriser
