In Romania, mai mult decat oriunde in lume, betia si fascinatia puterii, a banului si functiei ii transforma pe posesorii lor in Dumnezei.
E suficient sa-i auziti pe unii politicieni, afaceristi, magistrati sau functionari de rang inalt cum vorbesc in privat, atunci cand nu sunt in fata camerelor de luat vederi, ca sa intelegeti cine conduce cu adevarat tara.
Nu institutiile si nici legile nu regleaza viata si valorile in Romania, ci oamenii care se folosesc de functii si bani.
"Nu exista niciun sistem de justitie in interiorul UE care sa fi facut atat rau unei tari cat a facut justitia din Romania romanilor. Au facut-o din nepasare, din credinta ca sunt Dumnezei si din dispret pentru nevoia romanilor de a trai intr-o tara in care sa fie protejati de lege" - Traian Basescu, 14 decembrie 2010.
Oricat de mult sau de putin a facut - si mai degraba nu a facut; oricat de ipocrit, demagog si populist ar fi fost in discursuri - si a fost; Traian Basescu a reusit in fraza de mai sus un portret aproape perfect al sistemului juridic din Romania.
Priviti acum la cazul judecatoarei Gabriela Birsan. Nu cred ca exista un alt caz mai flagrant si mai ilustrativ pentru ideea de judecatori care se simt si se prezinta ca Dumnezei. Ei stiu prea bine ca nimeni nu are cum sa le faca absolut nimic, intrucat controleaza tot sistemul. Sunt prieteni cu cei vechi si ii au la mana pe cei tineri. Le sunt indatorati celor care "i-au facut oameni" si au grija sa nu le scape din mana cei proaspat intrati in "sistem".
Aceasta era si sensul celebrei scrisori pe care judecatoarea Gabriela Birsan a trimis-o catre CSM - suntem o mare familie, suntem fiinte deosebite, avem legile noastre si actionam in virtutea unui cod doar de noi stiut - cum va permiteti sa sfidati toate astea? Acesta era sensul acelui apel nominal catre fiecare di