A şti să asculţi pe altcineva, fără să-l completezi, să-l contrazici tăindu-i vorba sau întrerupând ascul Publicitate tarea în gând, nu e un lucru uşor şi nici lipsit de importanţă. Pentru că a asculta e frate geamăn cu a învăţa. Ascultam un naist care-şi pusese naiul de-o parte şi vorbea. Spunea că, pentru moment, are o altă treabă urgentă şi anume să-i sprijine pe ai săi. Dacă nu faci tot ce poţi face pentru ţara ta – spunea –, dacă te situezi sub capacităţile tale, ajungi să te simţi mizerabil. A venit din străinătăţi anume ca să facă ceva pentru ai săi, potrivit capacităţilor sale. Câteva dintre cele mai promiţătoare capacităţi au apărut chiar în declaraţii. Noi românii suntem extraordinari – arăta – dar avem un defect: suntem umili, adică prea modeşti şi n-ar trebui să fim. Apropo: „Ştiţi ce limbă se vorbeşte la Microsoft?“, întreba plin de mândrie. „Evident, limba română!“ Da, dar uite ce pocinoage fac unii dintre ai noştri prin alte ţări, observa, cu timiditate, interlocutoarea. Şi tot dânsa: „Nu-i pădure fără uscături, desigur…“ Replica naistului: „Deosebirea e că noi avem păduri foarte frumoase“. (...)

A şti să asculţi pe altcineva, fără să-l completezi, să-l contrazici tăindu-i vorba sau întrerupând ascul Publicitate tarea în gând, nu e un lucru uşor şi nici lipsit de importanţă. Pentru că a asculta e frate geamăn cu a învăţa. Ascultam un naist care-şi pusese naiul de-o parte şi vorbea. Spunea că, pentru moment, are o altă treabă urgentă şi anume să-i sprijine pe ai săi. Dacă nu faci tot ce poţi face pentru ţara ta – spunea –, dacă te situezi sub capacităţile tale, ajungi să te simţi mizerabil. A venit din străinătăţi anume ca să facă ceva pentru ai săi, potrivit capacităţilor sale. Câteva dintre cele mai promiţătoare capacităţi au apărut chiar în declaraţii. Noi românii suntem extraordinari – arăta – dar avem un defect: suntem