Inca doua chestiuni legate de accidentul lui Serban Huidu merita subliniate, dupa mine. Dar fara patima, ca sa nu ne pierdem din capacitatea de a rationa, dupa care propun sa executam o constatare fara chitantier, singura accesibila vitelor care platesc impozite si tin judecatorii in varful piramidei sociale.
Realizeaza orice imbecil ca daca nu te afli la Londra, si tragi cu coada ochiului spre bancheta din spate, o faci spre dreapta. Deci, in situatia in care nu poti impune mainii sa tina volanul drept, urmeaza aceeasi directie. Exclus stanga. Mai ales intr-o curba spre dreapta, care nu pune probleme deosebite de coordonare. Atunci cum a sarit masina, singura, pe contrasens? A tras de volan sotia, care citea? Poate medicul, pentru ca cineva trebuie sa fie vinovat, daca nu e Huidu.
Doi: avocatul a dezvaluit faptul ca familia realizatorului a avansat apartinatorilor unei victime o suma de bani sub forma de daune, si ca partile negociaza inca. Un jurnalist a dorit sa stie ce. Cumva in sensul renuntarii la orice pretentii civile? Da, a marturisit fara sa vrea reprezentantul legal, prins la inghesuiala de o serie de intrebari venite din mai multe parti, neobisnuit cu interogatoriile de la televizor.
Iar marea asteptare a acestor zile, in care oricine este liber sa dea cu bocancul intr-un om cazut la pamant, dar nu foarte destept, si nu mort, deoarece de pe contrasens nu venea un tir, sau sa incerce sa duca in derizoriu povestea, este ca justitia sa-si faca datoria.
Chiar, ce inseamna ca magistratii sa-si vada de treaba? Sa pronunte o sentinta cu suspendare, fireste, doar n-au pierit 18 oameni, ca la Mihailesti. Doar trei, pe care-i plange nava-amiral a presei, televiziunea de stiri, inainte de calupul publicitar, ca sa nu rateze la naturel vreo felie de audienta.
Oamenii aia se afla in pamant, ca altii dinaintea
