Intervenţiile chirurgicale cu viză oncologică din sfera ORL necesită anestezie cu anumite particularităţi. Premedicaţia, managementul intraoperator, inducţia anesteziei intravenoase, blocada neuromusculară, realizarea hipotensiunii controlate, trezirea din anestezie, îngrijirea postoperatorie şi complicaţiile în cazul acestor intervenţii sunt discutate, într-un amplu articol, de dna dr. Cornelia Tîrîş.

Chirurgia oncologică din sfera ORL are ca scop îndepărtarea tumorii maligne primare, a tuturor ganglionilor limfatici sateliţi şi a ţesuturilor non-vitale asociate acestora: muşchi, nervi şi vase sanguine. Extirparea situsurilor de multiplicare tratează astfel cancerul, asociindu-se strategiilor complexe ce includ radioterapia şi chimioterapia indicate de tipul histologic. Ştiind că lanţurile ganglionare acţionează ca staţii de diseminare limfatică, se acceptă astfel „preţul scump“ al rezecţiei extinse, care poate determina secundar afectarea sensibilităţii şi mişcării în teritoriile prinse de masa tumorală. Chirurgia oncologică a capului şi gâtului cuprinde: laringectomia (totală sau parţială), glosectomia, faringectomia, parotidectomia, hemimandibulectomia şi disecţia radicală. Transplantul musculo-cutanat reconstructiv devine necesar ca parte a rezecţiilor întinse. Necesitatea de a creşte controlul oncologic asupra bolii şi a reduce morbiditatea perioperatorie a dus la „modificarea“ tehnicilor de disecţie clasică. O astfel de „abatere“ poate fi considerată prezervarea uneia sau a mai multor structuri non-limfatice (ex.: nervul spinal accesor, vena jugulară internă sau muşchiul sternocleidomastoidian). Standardizarea tehnicilor de rezecţie şi a terminologiei se datorează Academiei Americane de ORL şi Chirurgie a Capului şi Gâtului (American Academy of Otolaryngology – Head and Neck Surgery). Cel mai important factor prognostic la pacienţii cu