Traiesc din gunoaie. Acolo mananca si tot pe langa gunoaie isi duc si traiul zilnic. Trei batrani, care candva au lucrat la mina, stau cat e ziua de lunga pe tevile incalzite, in aburul care iese din conductele incinse de apa calda.

Nu au casa, nu au nimic si, dupa o viata de chin, au ajuns sa-si traiasca batranetea pe strazi.

Cei trei barbati colinda Petrosaniul dupa o bucata de paine aruncata la gunoi, ori o sticla de tarie pe care o scurg pana la ultima picatura si isi plang amarul.

"Ce sa facem, daca am ramas pe drumuri? Am lucrat la mina, dar asa a fost sa fie si acum am ramas pe drumuri. Sunt singur pe lume. Am o plasa si hainele de pe mine. Mananc din gunoi, nu cer nimic, nimanui. Sunt din judetul Dolj, dar acum am ajuns sa traiesc din mila oamenilor. Nu cersesc. Astept aici la gunoi", spune unul dintre batranii care se incalzea, cand inca nici bruma nu se topise, pe tevile de la termoficarea unul bloc.

"Nu am nimic. Totul s-a dus si acum stam aici ca niste caini. Ducem o viata de caine. E trist, dar nu avem altceva de facut. Nimeni nu ne mai angajeaza. Suntem batrani si bolnavi. Asteptam ziua de la final de viata", spune tovarasul primului.

Cei trei stau pe o teava calda, se intorc de pe o parte pe alta si, pentru ca au gasit in gunoi o sticla, trag cate o dusca pe rand. Le e rusine ca au ajuns asa, dar nu au alternativa.

"Nu am ce sa va zic. Viata mea e terminata. Mi-au mai murit niste prieteni. E greu, dar nu le mai pasa de noi", spune si al treilea barbat.

Pentru ca a venit iarna, oamenii sunt foarte bolnavi, dar nici nu stiu ca ar putea sa se adaposteasca noaptea la centrul finantat de primarie.

Ei stiu doar ca se pot incalzi pe tevile de termoficare si pandesc ca niste animale de prada fiecare om care arunca o punga cu gunoi.

"In plasa am actele, c