După cum deja se ştie, câştigătorul de anul acesta al Premiului Nobel pentru Literatură este poetul suedez Tomas Tranströmer, născut la Stockholm în 1931. Motivaţia juriului Academiei Regale sună astfel: „datorită imaginilor sale dense, limpezi în a oferi o nouă cale de acces către realitate“. Aşadar, împlinirea a opt decenii de viaţă a corespuns recunoaşterii supreme a operei sale lirice. Victimă, în 1990, a unui accident vascular cerebral, scriitorul are mari dificultăţi de vorbire (în locul lui vorbeşte soţia sa, Monica, ce dă glas gesturilor şi gândurilor poetului) şi e constrâns să-şi petreacă timpul într-un cărucior cu rotile. Ceea ce nu l-a împiedicat să viziteze România în 2003, cu ocazia lansării volumului de poeme Pagini din cartea nopţii (Editura Polirom) în traducerea lui Dan Shafran. În 2005, i-a apărut un al doilea volum, semnat de acelaşi traducător, Taina cea mare. Considerat decanul poeziei suedeze de azi, a fost tradus în peste 40 de limbi străine, opera sa situându-se între mo Publicitate dernism, expresionism şi suprarealism. Este licenţiat în psihologie la Universitatea din capitala Suediei şi a lucrat, din anii şaizeci, la Institutul Psihotehnic al universităţii şi într-un institut de reeducare a delincvenţilor minori din Roxtuna. S-a ocupat, de asemenea, de handicapaţi şi toxicodependenţi. Ca poet, a debutat la 23 de ani, cu volumul 17 dikter (1954). Opera sa poetică este majoritar inspirată de călătoriile în lume, inclusiv în Europa de Est. Ultimul său volum de poezie se numeşte Gondolaîndoliată, scris după declanşarea bolii, şi abordează teme precum claustrarea, nimicnicia şi moartea, expresie ultimă a pesimismului său cosmic-vizionar. Printr-o tehnică de teleobiectiv creează surprinzătoare schimbări de perspectivă, oferind rapide transferuri între dimensiunea individuală şi cea cosmică, între cea personală şi cea metafizică, plan