Cică Petrom... Cică, pentru că, de fapt, Petrom nu există decât ca formă, şi nu ca fond, ca decizie... Ca fond, ca decizie, există doar OMV, proprietarul majoritar al Petrom. Ei bine, se vorbeşte articulat în piaţă că OMV ar urma să vândă vreo 140 de benzinării din reţeaua Petrom. Şi să spunem de la început că imediat ce s-a vânturat ştirea în piaţă - sau mai degrabă a fost lăsată special să circule - OMV a dezminţit că ar avea loc negocieri pentru o asemenea tranzacţie, deşi informaţiile din piaţă spun că s-a ajuns deja la faza de „due diligence" (procesul de evaluare antetranzacţie).
Şmecherie veche cu dezminţirea! Şmecherie pentru că nu iese niciodată fum fără să fie foc! Şmecheria a fost însă folosită pentru că vânzarea are un schepsis. Este făcută nu către oricine, ci către o „surată" de-a Petrom, o companie cică „sârbă", pe numele ei NIS, interfaţă a altcuiva, pe numele său Gazprom. Ca şi Petrom, odată românească, NIS a fost odată sârbească. Ambele au dispărut practic! Le-a rămas doar numele. Care nu le-a fost încă desfiinţat pentru că le mai poate folosi drept paravan noilor lor stăpâni.
De ce paravan? Sau la ce le trebuie paravan, când, ca stăpâni, pot face de altfel ce vor?! Asta este probabil singura problemă! Dacă se folosesc de paravane, înseamnă că vor să ascundă ceva! Ce doresc, de fapt, să ascundă?!
Cel mai probabil ceva despre care se vorbeşte de mult la modul ipotetic şi despre care viaţa aduce din când în când indicii ce cu greu ar putea fi respinse. Ar fi vorba de o interesantă şi reciproc avantajoasă logodnă în care firmele ruseşti au pus la dispoziţie fonduri, iar firmele austriece paravanul împotriva resentimentelor antiruseşti atât de pregnante în Europa de Est. Un prim indiciu pe plan global a fost că, prin amploarea şi agresivitatea sa, expansiunea companiilor austriece în centrul şi estul Europei - expansiune beneficiind