Tendinţa istorică a Greciei pentru îndatorare ridicată este de notorietate, primul faliment fiind înregistrat în secolul al IV-lea i.e.n., urmat de altele la sfârşitul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, este mai puţin cunoscut că germanii au mai venit în ajutorul Atenei, după cum arată şi corespondenţa dintre doi membri ai familiei regale a Bavariei.

“Cu siguranţă nu vei vrea să-mi pierd cea mai mare parte a capitalului fiindcă am salvat Grecia. Nu ai putea plăti măcar dobânda la împrumut? (…) Situaţia devine imposibilă pentru mama, fraţii şi surorile tale”, îi scria regele Ludwig al Bavariei în aprilie 1849 fiului său Otto, care a devenit primul monarh al Greciei, scrie Reuters, citat[ de money.ro

Unii bavarezi afirmă chiar că legăturile istorice au creat o empatie specială pentru problemele Greciei. “Ştim foarte bine că Grecia a trebuit să o ia de la zero şi există opinia aici (în Bavaria, n.r.) că ar fi bine ca Grecia să fie ajutată să stea pe propriile picioare odată pentru totdeauna”, a declarat Jan Murken, fondatorul unui muzeu despre Otto în Ottobrunn, un mic orăşel înfiinţat în 1955 în afara Munchenului în locul de unde prinţul bavarez a plecat către Grecia.

În secolul al XIX-lea, statul elen, proaspăt independent dar fără niciun ban, a fost finanţat de marile puteri europene, respectiv Franţa, Marea Britanie şi Rusia. Regele Ludwig al Bavariei a suplimentat aceste împrumuturi pentru a-şi ajuta fiul. Otto a fost numit rege al Greciei în 1832, la vârsta de 17 ani, fără nicio calificare de a conduce decât faptul că era al doilea fiu, “de rezervă”, al unei familii regale de importanţă mai redusă în Europa. De asemenea, Ludwig scrisese câteva poezii filoelene, însă niciuna de luat în seamă.

“Otto a sosit în Grecia cu o echipă de birocraţi bavarezi, dintre care doar unul mai fusese în Grecia. Credeau că merg în ţara lui Sofocle şi Platon.