Agenţiile de rating provoacă noi angoase într-o Europă care face tot posibilul să iasă din criza bugetară şi de a-şi salva moneda unică. Ratingul Spaniei a fost scăzut cu două puncte, iar Franţa se află sub supraveghere, riscând o degradare a notei sale maxime peste trei luni, dacă nu-şi ameliorează finanţele. Pe fond electoral, agenţiile de rating se invită de fapt în mod inevitabil la alegerile prezidenţiale franceze.

Este pentru prima dată în istoria Franţei că agenţiile de rating se invită atât de evident, cu atâta brutalitate în dezbaterea electorală. În urmă cu câţiva ani, publicul larg nici nu ştia că aceste agenţii există. La precedentele alegeri prezidenţiale din 2007, absolut nici unul dintre candidaţii care şi-au expus programul şi au intrat în dezbatere n-au introdus în vocabularul lor termeni precum „Moody’s”, „Fitch” sau „Standard and Poor’s”. Este adevărat însă şi faptul că, în urmă cu cinci ani, maşina economică mondială funcţiona bine şi nici un fel de plan de austeritate nu se anunţa la orizont.

Alegerile prezidenţiale de anul viitor sunt însă deja puse în Franţa sub semnul acestor săbii ale lui Damocles, care sunt agenţiile de rating. Ele funcţionează ca nişte sperietori, iar mesajul lor adresat întregii clase politice este clar: dacă nu vă asanaţi finanţele, dacă nu respectaţi regulile de rigoare bugetară, vă scădem nota şi veţi fi confruntaţi cu un adevărat dezastru.

În faţa acestei presiuni a agenţiilor de rating, care este de fapt pur tehnică, fără nici o urmă de ideologie, nici un candidat nu-şi poate permite să rămână zen. Nimeni nu le poate ignora. Chiar dacă socialistul François Hollande, de exemplu, vrea să-i facă din nou pe francezi să viseze, chiar dacă el vrea să reintroducă puţina utopie în programul său prezidenţial, elanurile sale riscă să se izbească violent de agenţiile de rating care s-au pus deja în faţa s