Am fost invitat de colegi economişti din Spania să ader la o nouă mişcare, apolitică dar nu imparţială, în sensul în care ea contestă curentul principal de gândire economică şi de ac­ţi­u­ne a factorilor de decizie cu privire la cauzele şi soluţiile crizei. Nu este sin­gura formă de organizare inspirată de mişcarea indignaţilor, o formă de protest pornită pe 15 mai 2011 în ma­rile oraşe spaniole ca reacţie la mă­surile de austeritate. Manifestul eco­nomiştilor indignaţi, reuniţi în or­ga­nizaţia econoNuestra (economia noastră, în traducere) poate fi citit pe site-ul www.econonuestra.org

Mă alătur acestui demers şi cred că el poate fi extins, paşnic şi bine ar­gumentat, şi în ţările din Estul Europei. Modelul economic dominant în prezent nu a anticipat criza şi nici nu a putut-o rezolva. În mod fals se creează impresia că este o criză de­terminată de nivelul ridicat al da­to­riilor publice, de proasta gestiune a sectorului public. Nu este însă aşa – datoriile publice au crescut după de­clanşarea crizei, de fapt după ce gu­vernele au salvat băncile (şi continuă să o facă). Măsurile de austeri­tate sunt luate pentru a salva mari firme private de la faliment, nu pentru a salva statele. Şi partea proastă este că aceste măsuri nici măcar nu funcţionează, pentru că nu permit statelor să se dezvolte.

Au trecut şi în România trei ani de la declanşarea crizei. Pentru creşterea din 2011 trebuie să mulţumim Institutului Naţional de Statistică. Mulţi avertizează că în 2012 ne întoarcem în recesiune pe plan mondial. Şi atunci la ce a folosit austeritatea? Aceste în­trebări şi le pun economişti in­dig­naţi şi din Spania, şi din Grecia, Por­tu­galia şi Irlanda. Şi le vor pune în curând şi cei din Germania, Franţa sau Marea Britanie.

Oamenii ştiu şi singuri de ce au nevoie. Au nevoie de locuri de mun­că, nu de caritate. Mai puţin de ju­mă­­t­a­te dintre românii d