Pornind de la protestele din Grecia şi ajungând până la “indignaţi”, l-am întrebat pe profesorul universitar doctor Constantin Ticu, de la Facultatea de Psihologie a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, ce riscuri există ca aceste mişcări să degenereze.

Constantin Ticu: Există un fond general de nemulţumire la nivelul Europei şi chiar la nivel internaţional. Există o nouă generaţie care parcă vede lucrurile un pic altfel. Există această criză economică care a amplificat nişte tensiuni sau nişte nedreptăţi. Există o percepţie că actualul sistem economic şi politic este cumva depăşit. Acum, întotdeauna, în orice ţară şi în orice orânduire, au fost oameni nemulţumiţi, oameni care au fost dispuşi să protesteze, oameni care au fost dispuşi să lupte pentru o idee. Vizibilitatea este un pic mai mare pentru că suntem conectaţi datorită televiziunii, internetului, la toate aceste evenimente. Dar asta se întâmplă. Unii o văd ca un fenomen extraordinar, special, inexplicabil.

Rep.: Avem acum mişcări de tipul “Ocupaţi Wall Street”, “Mişcarea indignaţilor”, aceste mişcări câştigă din ce în ce mai mult teren, mai multe oraşe europene de peste ocean sunt cuprinse de aceste mişcări. Şi atunci v-aş întreba pe dumneavoastră care ar fi profilul acestor protestatari care iată vin paşnic într-un loc, îl ocupă şi rămân acolo?

C.T: Există întotdeauna militanţi, oameni care sunt dispuşi ca pentru o idee, să protesteze, să facă ceva.

Rep: Dar aceşti oameni nu par militanţi, nu fac parte din organizaţii neguvernamentale, profilul lor făcut de alţi sociologi îi indică drept tineri, educaţi, nemulţumiţi de starea de fapt a lucrurilor...

C.T.: Depinde prin ce definim militanţii, nu trebuie să fii înrolat într-un partid sau într-o mişcare civică ca să fii militant. Simt nevoia să spună ceva şi o pot spune direct, poate s-au schimbat formele de exprimare, n