Fiecărui eveniment din viaţă îi este ataşată cel puţin o trăire emoţională, dacă nu mai multe. Emoţia pe care i-o ataşăm unui eveniment reflectă modul în care am catalogat acel eveniment şi semnificaţia pe care o are pentru noi. De cele mai multe ori în limbajul uzual se foloseşte expresia ,,am emoţii” pentru a descrie o trăire de nelinişte, de activare, de agitaţie înaintea unui evenimet semnificativ cum ar fi un interviu de angajare sau sustinerea unui discurs în public, dar cu toate acestea, termenul de emoţie deşi face referire şi la aceste trăiri, nu se restrânge doar la acestea: fericirea, uimirea, dezgustul, tristeţea, etc. sunt la fel considerate emoţii.

Categorii de emoţii

Emoţiile sunt universale, se regăsesc indiferent de ţară sau de etnie la toţi oamenii. Însă ceea ce diferenţiază modul în care percepem manifestarea emoţională a persoanelor din diferite culturi este dată de modalităţile de exprimare a emoţiilor şi contextele în care oamenii le exprimă. Modalităţile de exprimare în funcţie de situaţii au o puternică latură învăţată, cu ale cuvinte învăţăm de la părinţi, de la oamenii care ne înconjoară în principal în copilărie cum anume este adecvat să ne exteriorizăm emoţiile. Există o anumită categorie de emoţii, care se manifestă aproape identic în ceea ce priveşte expresivitatea facială. Emoţiile care au aceeaşi expresivitate facială pe toată suprafaţa globului sunt: furia, frica, fericirea, uimirea şi dezgustul. Poze cu expresiile faciale ale acestor emoţii au fost recunoscute de către persoane de pe tot cuprinsul globului, inclusive de persoane care vieţuiau în triburi, triburi fără contacte cu persoane din afara lor.

Cercetările din domeniul psihologiei au relevant faptul că oamenii au nevoie de a vorbi cu alte persoane despre emoţiile pe care le-au trăit în anumite momente. Cu cât evenimentul are o importanţă mai mare pentru n