"Un judecător de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi-a folosit poziţia pentru a încerca să blocheze o anchetă de corupţie care o vizează pe soţia sa. Corneliu Bârsan, judecătorul României la Curtea de la Strasbourg, îşi foloseşte imunitatea diplomatică pe post de scut pentru soţia sa, Gabriela. Doamna Bârsan este cercetată în contextul acuzaţiilor de corupţie lansate în rândul judecătorilor din România, ea însăşi fiind judecător la Curtea Supremă. Anchetatorii susţin că a primit mită, mii de lire sterline pentru soluţii favorabile (...)".

Rândurile de mai sus aparţin Daily Mail şi deschid un aticol cu un titlu încă şi mai tranşant, care nu lasă publicului britanic nici o brumă de îndoială: "Judecătorul CEDO stârneşte indignarea pentru că îşi foloseşte poziţia pentru a stopa cercetarea soţiei".

Citând România liberă, jurnaliştii britanici trec apoi la o descriere mai largă a acuzaţiilor aduse de procurorii de la Bucureşti şefei Secţiei de Contencios Administrativ a instanţei supreme şi, ceea ce devine chiar mai incitant, relansează în spaţiul public european o dezbatere care se anunţă din start interesantă: cea privind necesitatea unor reforme urgente care-i vizează deopotrivă pe magistraţii CEDO şi Curtea în ansamblul ei.

Fără a filosofa îndelung pe tema perenităţii sentimentului mioritic al fiinţei-fără-scrupule, prezent inclusiv printre oficialii români care petrec ani buni la posturi în ţări cu adevărat dezvoltate, aş trece direct la o concluzie personală.

Anume, că reacţia de fiară încolţită a judecătorului CEDO, Corneliu Bârsan, care stârneşte tot mai multă indignare printre europeni (vezi inclusiv comentariile postate de cititori la articolul din Daily Mail), are doar trei resorturi posibile: fie nesimţirea crasă; fie totala necunoaştere a unor cutume occidentale, altfel destul de străine în ţara natală;fie o teamă reală faţă de