Diamant, rubin, safir, smarald, topaz... pietre preţioase de care a auzit toată lumea. Cunoscute de multă vreme, pomenite în numeroase scrieri - unele foarte vechi -, ele au intrat în poveşti şi, uneori, în istorie. Dar lumea pietrelor de podoabă e plină de nenumărate alte minunăţii, mult mai puţin ştiute. Unele încântă prin frumuseţe, altele uimesc prin însuşiri neobişnuite, iar altele poartă aninată de ele câte o legendă care le sporeşte taina şi puterea de fascinaţie.

Iolitul este varietatea nobilă a unui mineral numit cordierit şi prezintă o caracteristică extrem de interesantă: cristalul capătă culori diferite, în funcţie de direcţia din care este privit. Astfel, un cub de iolit arată fie albastru intens, fie vioriu-pal, fie brun sau gălbui, privit pe cele trei direcţii ale axelor sale. Fenomenul este numit pleocroism; el se manifestă şi la alte pietre, dar este foarte puternic în cazul iolitului. Se spune că, datorită acestei însuşiri, cristalele de iolit erau folosite de navigatorii vikingi ca un fel de filtre polarizante; cu ajutorul lor s-ar fi orientat pe mare, localizând Soarele chiar şi pe vreme înnorată. Astfel şi-a căpătat iolitul porecla de "piatră a vikingilor" sau "busola vikingilor".

Spinelii, ce pot avea diferite culori, sunt nişte pietre... înşelătoare: adesea, de-a lungul timpului, au fost luaţi drept altceva. Asemenea confuzii au existat inclusiv în cazul unor pietre celebre, cum este aşa-zisul rubin "Prinţul Negru" din coroana imperială a Regatului Unit (una dintre bijuteriile coroanei britanice) - în realitate un spinel roşu foarte frumos, aproape de mărimea unui ou. Există şi spineli de culoare albastră, verde, galbenă ori chiar neagră; cei mai îndrăgiţi sunt însă cei coloraţi în nuanţe de roşu sau roz, care seamănă mult cu rubinele. Prin compoziţia chimică şi prin proprietăţile fizice, spinelii se deosebesc de rubine dar, în priv