Chauncey Hardy a murit pentru că statul de drept din România are probleme să se impună şi pe axa principală Universitate-Romană-DN1, ce să mai vorbim de centura oraşului şi după ea. Poetic e oraşul Giurgiu, cu turma de văcuţe păscând în faţa sălii de antrenament, imprimată pe ultimul cadru din aparatul foto al baschetbalistului, el nu e decât un alt bastion al unei descentralizări ratate, care a mai dat o lovitură statului de drept, exact ca în Far West, unde primarul, poliţaiul şi senatorul se subordonează clanului mafiot local, ai cărui băieţi fac ordine la concurenţă cu legea.
Nu că ar fi tema asta o complicitate generală: nu e. La Giurgiu, ca şi în alte părţi, există şi oameni cinstiţi, şi oameni revoltaţi chiar, dar totodată şi speriaţi. România de azi este, mai mult ca niciodată, plină de oameni cărora le e frică să iasă din rând, să vorbească cu cine nu trebuie, să ia partea, oricât de justă, a cui nu este în graţii etc. Opiniile oamenilor le deduci imediat din sponsorshipul lor. Spune‑mi cine te ţine, ca să-ţi spun ce părere am. Diferenţele politice ar trebui să asigure o oarecare tensiune între bande, dar nu e cazul: în Bucureşti, prefectul uită să atace în instanţă actele ilegale ale primăriei, lasă pe societatea civilă. De ce, că sunt în tabere politice diferite? Vă las să răspundeţi.
Chauncey Hardy a murit şi pentru că la spitalul unde a fost dus nu era tomograf, acesta aparţinea unei fundaţii private care nu era deschisă noaptea. Natural. O firmă privată, de exemplu un cinema, nu poate fi deschisă toată noaptea de dragul unui singur client care ar veni la film. Desigur că e mai puţin risipitoare cu banii decât o firmă de stat, dar la fel de evident cine are ghinionul să aibă nevoie de tomograf noaptea o să moară. De asta, şi doar de asta, statul asigură finanţarea în toată lumea a sănătăţii şi nu a dat-o de mult sectorului privat, pentru c
