Mi-aş dori să ne trezim oameni buni şi să refuzăm să mai plătim mizeriile de facturi ale mizeriilor de servicii.

În ultimele zile nu am realizat ce este mai grav între faptul că plătim o grămadă de trântori ca să fim trataţi de ei exact cu partea dorsală ori poate nici măcar aşa sau nepăsarea cu care acceptăm să fim călcaţi în picioare de nişte golani ajunşi peste noapte furnizori de servicii.

Obrajii groşi de la ENEL şi RADET, care au pretenţia că vor să ne civilizeze pe noi, nu prididesc să ne jignească, să ne sfideze, să ne împroaşte cu rahat în propriul nostru oraş.

Fără alternativă, noi, cei 300.000 de constănţeni, acceptăm neputincioşi să fim călcaţi în picioare de cei care ne ţin în frig pentru că aşa le-a cerut o mână de pensionari, puşi pe căpătuială atunci când vor ei să facă te miri ce lucrare care va fi aruncată în aer la prima ploicică.

Că-i soare sau furtună, ENEL îşi bate joc sistematic de noi, de la vlădică şi până la opincă, având acordul autorităţilor care se încăpăţânează parcă să nu renegocieze contractul păgubos încheiat cu italienii lui Berlusconi.

Cu ocazia vijeliei de la începutul săptămânii, mii de constănţeni au fost lăsaţi pe întuneric precum şobolanii, probabil ca să ne demonstreze încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de „eficienţi" sunt şi cât de batjocoriţi suntem.

Ca de obicei, la final nu s-au raportat decât statistici de ordinul sutelor de deranjamente individuale şi colective şi linii telefonice blocate. N-am zărit în comunicatele de presă emise de compania de distribuţie a energiei electrice măcar un cuvânt prin care să-şi prezinte scuzele faţă de consumatorii afectaţi, în condiţiile în care nu există zi de la Dumnezeu să nu se realizeze vreo „investiţie" la vreun post de transformare din judeţ. Urmările acestor lucrări le vedem cu toţii. Este suficient ca vântul să depăşească 40 de km/h ca toate