Steaua şi Rapid s-au anulat reciproc în primul meci de pe Naţional Arena, unul plin de nervi şi cu puţine faze de poartă. Naţional Arena a primit aseară botezul primului derby românesc, într-un Steaua - Rapid, 0-0, ce a impresionat prin atmosferă, civilizaţie şi asistenţă. Mai puţin la fotbal, dar aici e o problemă mai complexă.

Ce să le ceri jucătorilor tăi după ce au luat cinci de la Haifa? Cu ce să-i mai motivezi, cum să pui problema astfel încât ei să se metamorfozeze în doar trei zile de la cea mai mare umilinţă din istoria Stelei? Ilie Stan a jucat din nou rolul lui Pacino din "Eny Given Sunday" şi a lipit în vestiar frânturi din ziare, în care echipa sa era terfelită de presă ori călcată în picioare de Becali. Ce a ieşit din strategia lui motivaţională? Primul şut spre poarta Rapidului abia în minutul 24, cu Prepeliţă pe post de ratangiu dintr-o poziţe excelentă.

Execuţie în contrast evident cu atmosfera, cu tricoul Stelei ori cu pretenţiile jucătorului. De sus, de pe Naţional Arena, până şi ratările se văd altfel, se contabilizează altfel. Mai clar, mai la obiect şi se taxează. La fel s-a văzut şi eliminarea din repriza a doua, la pachet cu Alexa, care a mai dat o palmă fotbalului la care ne aşteptam cu toţii. În rest, Steaua a prins viaţă abia după intrarea lui Tibi Bălan, care a iniţiat o fază şi a provocat eliminarea lui Ezequias. A fost puţin, a fost mult? Cu siguranţă publicul ar fi meritat altceva!

Rapidul a stat mai bine şi pe hârtie, şi pe teren, dar jocului său i s-ar potrivi mai bine sintagma "bazaţi, dar nu prea". Ca de obicei, Răzvan a excelat la organizare, poate şi la discurs. Numai că deja asta sunt chestii clasice la giuleşteni, cărora le mai lipseşte scânteia, şpilul necesar pentru a deveni concret o echipă mare. Iar în nouă contra zece chiar n-au mai contat lucrurile astea. Meciul s-a scurs liniştit, nu şi cal