Faţă de Regele Mihai I, şi naziştii, şi sovieticii au aplicat tactica biciului şi zăhărelului. L-au măgulit, i-au acordat distincţii şi cadouri, dar i-au bătut şi cu pumnul în masă. În amintirea fostului Rege Mihai I, perioada ce a urmat gestului său istoric de la 23 august 1944 s-a păstrat în culori sumbre.

Vezi imagini de arhiva de la întâlnirile regelui Mihai I al României cu sovieticii

„Au fost ani grei, obositori, cu puţine satisfacţii, şi în ceea ce mă priveşte, şi în ceea ce priveşte ţara, - i-a declarat Mihai I lui Mircea Ciobanu, după Revoluţie. Eram tânăr. Maturizarea s-a produs rapid şi în mod dureros, pentru că aproape toate chestiunile care mă solicitau păreau să nu aibă ieşire" (Convorbiri cu Mihai I al României, Humanitas, 1992). De-abia scăpat de tutela mareşalului Antonescu şi a Germaniei, tânărul monarh român a încăput pe mâna lui Andrei Vîşinski, trimisul lui Stalin la Bucureşti.

Muncă la Bucureşti, distracţie la Sinaia

După 23 august 1944, viaţa Regelui Mihai I a revenit la normalitate. Călătorind cu trenul, de la Târgu-Jiu, a ajuns în Bucureşti în luna septembrie. În Capitală, a descoperit consecinţele bombardamentelor germane. Palatul Regal din Piaţa Victoriei, reşedinţa sa şi a Reginei-mamă, Elena, se afla într-o stare deplorabilă.

Astfel încât Regele s-a mutat într-o locuinţa pusă la dispoziţie de mătuşa Elisabeta, pe Şoseaua Kiseleff. Din acest apartament, lui îi reveneau trei camere. Şi-a instalat biroul la parter, cu vedere spre curtea interioară. Sufrageria a fost amenajată pentru primirea diplomaţilor străini şi a membrilor Guvernului. Pentru a scăpa de atmosfera insuportabilă din Bucureşti, unde vedea soldaţii Armatei Roşii la tot pasul, în fiecare week-end, acompaniat de suită, Regele se „refugia" la Sinaia. Dar protocolul îl obliga pe şeful statului român la dese întâlniri cu sovieticii.

Se împart p