Trimiterea Inspecţiei Judiciare pe capul lui Daniel Morar e o veste cum nu se poate mai bună.
O anumită parte a presei şi a societăţii civile s-a apucat de câteva zile să-l căineze pe şeful DNA, Daniel Morar, pe motiv că CSM a pus pe urmele sale Inspecţia Judiciară. Decizia CSM a survenit unei solicitări venite de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care s-a simţit jignită de unele remarci acide ale procurorului-şef al DNA.
Morar a criticat public, la TVR, faptul că Înalta Curte a retrimis la DNA dosarul senatorului Miron Mitrea, pentru a-i cere din nou avizul de cercetare penală de la Senat. Asta după ce în anul 2008, Camera Deputaţilor refuzase anchetarea lui Mitrea, iar acesta, într-un gest de mare curaj, a demisionat pentru a lăsa justiţia să lucreze. Curajul l-a ţinut trei luni: au venit alegerile, a căpătat o nouă imunitate de fost ministru devenit parlamentar, iar avocaţii săi au început să zgârie cu unghia uşa Justiţiei: la o nouă imunitate trebuie o nouă cerere de ridicare a acesteia adresată Parlamentului.
Înalta Curte a găsit, din câte înţeleg, o genială chichiţă de retrimitere a dosarului la DNA. Dacă pentru prejudiciul iniţial, de vreo cinci miliarde de lei vechi, procurorii au putut derula ancheta fără oprelişti, pentru ceea ce s-a descoperit ulterior recăpătării imunităţii de către Miron Mitrea, adică încă vreo trei miliarde, nu mai exista aviz de la Senat. Drept pentru care DNA este invitată să ceară din nou autorizaţie pentru extinderea cercetărilor. Cum alegerile sunt încă departe şi e greu de crezut că Miron Mitrea îşi va da demisia din nou ca să lase Justiţia să lucreze, e lesne de imaginat cam ce soartă va avea cererea procurorilor la Senat.
Această construcţie juridico-politică alcătuită de Înalta Curte a fost cea care l-a făcut pe Daniel Morar să afirme că judecătorii au reinventat ştiinţa dreptului. Iar Înalta Curte
