Nici nu ne-am întors bine din Alba Iulia, unde am sărbătorit „plăcerile vieţii" la prima ediţie a Festivalului „Dilema veche", că ne-am şi pus din nou pe treabă. Clubul „Dilema veche" a revenit pe scena Godot-Cafe Teatru din Bucureşti, miercuri, 19 octombrie, continuând seria de plăceri cu o dezbatere pe tema „Despre arta şi plăcerea vinului".

Profitând de prilejul culesului viilor, Mircea Vasilescu, redactorul-şef al revistei, şi invitaţii săi, jurnaliştii Cătălin Ştefănescu şi Cezar Ioan, au avut o discuţie relaxată, prietenească, în faţa unui pahar de vin, despre arta de a face, dar şi de a bea vin.

S-a vorbit despre potrivirea dintre mâncare şi vin, despre felul în care se ţine paharul de vin, pentru a putea observa culoarea licorii, despre felul în care evoluează un vin, pe măsură ce este lăsat „să respire", modificându-şi savoarea din momentul în care este turnat în pahar şi până la ultima picătură gustată.

S-a adus vorba şi despre „barbariile" comise de multe ori chiar de către cei care ar trebui să ştie exact cum se bea un vin (chelnerii din restaurante), de tipul oferirii vinului nepotrivit la un anumit fel de mâncare sau a vinului roşu „la temperatura camerei", în condiţiile în care în cameră sunt 25ºC.

Se bea mult vin, dar se cumpără puţin

Cezar Ioan a precizat că există un paradox în România: suntem o ţară în care se bea mult vin (în general făcut la ţară, de rude sau cunoştinţe), dar se cumpără puţin. Totuşi, s-a conturat şi un public de nişă, cunoscător şi mai pretenţios, care creşte treptat, ajutând la dezvoltarea pieţei vinurilor din România.

Simultan, producătorii contribuie şi ei la această creşterea a pieţei, aducând soiuri româneşti bune atât în supermareketuri, cât şi în magazinele specializate şi în crame.

Cu toate acestea, lipseşte încă o verigă importantă - cei care ar trebuie nu doar să vândă pro